NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMIJLOCÍT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. sg. nemijlocítă, pl. nemijlocíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEMIJLOCÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct, fără nici o mijlocire. /ne- + mijlocit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink