NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Ne- + mulțumi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMULȚUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEMULȚUMITÓR adj., s. v. ingrat, nerecunos-cător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nemulțumitor ≠ mulțumitor, satisfăcător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink