Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMURÍRE f. 1) rel. Viață fără de moarte; existență veșnică. ◊ La ~ fără sfârșit. 2) fig. Amintire nemuritoare; slavă veșnică. /Din nemuritor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEMURÍRE s. v. veșnicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nemurire ≠ moarte, murire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, perpe-tua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nemurí2, nemurésc, vb. IV refl. (reg.) a deveni sau a fi rudă cu cineva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nemurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemurească
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink