NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMURITÓR adj. v. veșnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; f. sg. și pl. nemuritoáre, g.-d. sg. art. nemuritoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEMURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEMURITOÁRE s. v. flori-de-paie, imortelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink