NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
neobediént adj. m. obedient
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEOBEDIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care nu este supus; neascultător. [Sil. ne-o-be-di-ent] /ne- + obedient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink