NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neoclásic adj. m. (sil. ne-o-cla-) clasic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEOCLÁSIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de neoclasicism; propriu neoclasicismului. Stil ~. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink