NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOCLASICÍSM n. Curent în literatură și artă care reînvie unele particularități caracteristice clasicismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classicisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOCLASICÍSM s. n. 1. curent în artă, literatură și arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului. 2. tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii (pre)clasice. (< fr. néo-classicisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neoclasicísm s. n. (sil. ne-o-cla-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink