NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink