NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOMENÍE s. v. răutate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neomenie ≠ omenie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink