NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOPLATONICIÁN, -Ă adj. Referitor la neoplatonism. // s.m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonic. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-platonicien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOPLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoplatonismului; neoplatonic. (< fr. néo-platonicien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEOPLATONICIÁN adj. v. neoplatonic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neoplatonicián s. m., adj. m. (sil. ne-o-pla-) platonician
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink