NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOSTOÍT adj. v. neistovit, neobosit, neostenit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neostoít adj. m. (sil. ne-os-), pl. neostoíți, f. sg. neostoítă, pl. neostoíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEOSTOÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial pop. Care nu are astâmpăr; neastâmpăr. [Sil. ne-os-] /ne- + ostoit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink