NEOTOMÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d' Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOTOMÍSM n. Doctrină oficială a bisericii catolice, care reînvie ideile lui Toma dÁquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-thomisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEOTOMÍSM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d'Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr. néo-thomisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOTOMÍSM s. n. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma dÁquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică. (< fr. néo-thomisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neotomísm s. n. (sil. ne-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink