NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nepilduít adj. m., pl. nepilduíți; f. sg. nepilduítă, pl. nepilduíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink