NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPLĂCÉRE s. 1. nemulțumire, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această situație comportă unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dezgust.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neplăcere ≠ plăcere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neplăcére s. f. (sil. -plă-), g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEPLĂCÉRE ~i f. (negativ de la plăcere) 1) Lipsă de plăcere; silă; dezgust. 2) Situație care cauzează un neajuns; necaz; belea. /ne + plăcere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink