Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nepót s. m., pl. nepóți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEPÓT ~ți m. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiu al fiului sau al fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiu al fratelui sau al surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Băiat sau bărbat tânăr. /<lat. nepos, ~tis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)