NEPOTÍSM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPOTÍSM n. Acordare de avantaje și de privilegii rudelor sau prietenilor, folosind în mod abuziv influența personală; familiarism. /<fr. népotisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEPOTÍSM s. n. 1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< fr. népotisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nepotísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink