NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Ne- + precurmat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPRECURMÁT adj. v. continuu, etern, ne-contenit, necurmat, neîncetat, neîntre-rupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neprecurmát adj. m. (sil. -pre-), pl. neprecurmáți; f. sg. neprecurmátă, pl. neprecurmáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink