NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPRIÉTEN s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neprietén s. m. (sil. -pri-e-), pl. nepriéteni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink