NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníți; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEPRIHĂNÍT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink