NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEREUȘÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stângaci. (O regie ~.) 2. v. eșuat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nereușít adj. m. (sil. -re-u-), pl. nereușíți; f. sg. nereușítă, pl. nereușíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink