NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NESOCOTÍNȚĂ s. 1. v. imprudență. 2. v. prostie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nesocotínță s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink