NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NESĂBUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nesăbuit ≠ socotit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. sg. nesăbuítă, pl. nesăbuíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NESĂBUÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de chibzuință; nesocotit; nechibzuit. Faptă ~tă. /cf. ung. szabadni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink