NETEMEINICÍE, netemeinicii, s. f. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NETEMEINICÍE s. 1. v. falsitate. 2. slăbiciune, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
netemeinicíe s. f. (sil. -mei-), art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink