NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Ne- + uitat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEUITÁT adj. 1. memorabil, (livr.) indimen-ticabil. (O seară ~.) 2. v. veșnic. 3. neșters, (livr.) indelebil. (~ din amintire.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. sg. neuitátă, pl. neuitáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink