NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neîngăduitor ≠ tolerant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neîngăduitór adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink