Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: nici (adv., conj.) , nici (s.n.) (substantiv neutru)   
NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi.Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă.Lat. neque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
níci conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem.Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nici adv., conj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NICI1 conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport copulativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ◊ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /<lat. neque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NICI2 adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunțat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componența unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /<lat. neque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
nici când adv. + adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici cât adv. + adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici cum adv. + adv. (nici cum zic eu, nici cum zici tu)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici de cât adv. + prep. + adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici de cum adv. + prep. + adv. (nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici o adj. f., g.-d. nici unei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici o dátă adv. + num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici odátă adv. + adv. (nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici astăzi)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici odinioáră adv. + adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici un adj. m., g.-d. nici únui
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici únde adv. + adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici únul pr. m., g.-d. nici únuia; pl. nici únii, g.-d. nici února
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)