NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NICRÓM n. Aliaj de nichel și de crom (cu adaos de fier sau de mangan), rezistent la temperaturi înalte, întrebuințat, mai ales, la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. nichrome
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NICRÓM s.n. Aliaj de fier, crom și nichel. [< fr. nichrome, cf. ni(chel) + crom].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NICRÓM s. n. aliaj de nichel și crom, rezistent la temperaturi înalte. (< fr. nichrome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nicróm s. n. (sil. -crom)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NICRÓM (‹ fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250ºC). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink