Dex nisip

NISÍP, nisipuri, s. n. l. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc., care se formează într-un rinichi, în vezica u*****ă sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

NISÍP s. (înv. și reg.) arină, (reg.) h***c, prund, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (înv.) posip. (Plajă cu ~ fin.)

nisíp (nisípuri), s. n. – Granule fine de rocă. Sl. nasŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a împrăștia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der. nisipariță, s. f. (pește, Cobitis taenia); nisiparniță (var. nisiperniță), s. f. (clepsidră, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoană care vinde nisip); nisipiș, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); înnisipa, vb. (a umple cu nisip).

nisíp s. n., pl. nisípuri

NISÍP ~uri n. 1) Rocă sedimentară silicioasă, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci, resturi organice, care se prezintă sub formă de granule fine, având diferite întrebuințări. ~ calcaros. ◊ A clădi ceva pe ~ a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului; b) a face un lucru zadarnic. 2) mai ales la pl. Întindere de pământ acoperită cu asemenea granule fine. /<bulg. nasip

FLOARE-DE-NISÍP s. v. agurijoară, portulacă.