NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nituitór (persoană) s. m. (sil. -tu-i-), pl. nituitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nituitoáre (persoană) s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. nituitoárei; pl. nituitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink