NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBILIÁR, – Ă adj. Care aparține nobilimii; de nobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. nobiliaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOBILIÁR, -Ă adj. care aparține nobilimii. (< fr. nobiliaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOBILIÁR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nobiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. nobiliári; f. sg. nobiliáră, pl. nobiliáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOBILIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de nobili; propriu nobililor. ◊ Titlu ~ titlu de noblețe. [Sil. -li-ar] /<fr. nobiliaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink