nobilitáre s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nobilitáre s. f., g.-d. art. nobilitării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink