NOBILITÁTE, nobilități, s. f. (Înv.) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din lat. nobilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBILITÁTE s.f. (Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it. nobilitate, germ. Nobilität].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOBILITÁTE s. v. aristocrație, nobilime, noblețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nobilitáte s. f., g.-d. art. nobilității; pl. nobilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nobilitát, -ă, adj. (înv.) 1. îmbunătățit calitativ, perfecționat, înnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; înnobilat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink