NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOMOGRAFÍE f. 1) Ramură a matema-ticii aplicate care se ocupă cu studiul no-mogramelor, precum și cu modul de utilizare a acestora. 2) Proces constând în înlocuirea calculelor numerice cu cele grafice. /<fr. nomographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOMOGRAFÍE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen. -iei. / < fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nomografíe s. f. (sil. -gra-), art. nomografía, g.-d. nomografíi, art. nomografíei; pl. nomografíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink