NÓNE s.f.pl. Nume dat zilei a șaptea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a cincea din celelalte luni în calendarul roman. [Sg. nonă / < lat. nonae].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓNE s. f. pl. nume dat zilei a șaptea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a cincea din celelalte luni în calendarul roman. (< lat. none)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NÓNĂ1, none, s. f. (Muz.) Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanță de nouă trepte; treapta a nouă de la o treaptă dată. – Din lat. nonă. Cf. it. nono.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÓNĂ2, none, s. f. Prestație față de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran. – Din lat. nona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÓNĂ3, none, s. f. (În calendarul roman; la pl.) Denumire dată celei de-a șaptea zile a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a celei de-a cincea zile a celorlalte luni. – Din lat. nonae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÓNĂ1 ~e f. 1) Treapta a noua a gamei diatonice, de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice, care cuprinde nouă trepte ale scării muzicale. 3) Stro-fă compusă din nouă versuri. /<lat. nona
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NÓNĂ2 ~e f. la pl. (în calendarul roman) Ziua a șaptea din lunile martie, mai, iunie, iulie, octombrie și ziua a cincea din celelalte luni. /<lat. nona, fr. none
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NÓNA s.f. Boală caracterizată prin poftă exagerată de somn. [< fr. nona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NONA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nouă”, „de nouă ori”. [< fr., it. nona-, cf. lat. nona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓNĂ s.f. 1. (Ant.) A noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, echivalând cu ora 15 actuală). 2. (Rel.) A patra oră canonică minoră, corespunzând orei 15 actuale. ♦ Rugăciune care se recită la aceeași oră. 3. Strofă alcătuită din nouă versuri. 4. (Muz.) Interval care cuprinde nouă trepte; treapta a noua de la o treaptă dată. [< lat. nona, cf. it. nono – nouă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓNĂ1 s. f. formă gravă de gripă, printr-o somnolență continuă. (< fr., it. nona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NÓNĂ2 s. f. 1. a noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală). 2. prestație față de stăpânul feudal, a noua parte din produsele obținute de țăran. 3. (rel.) a patra oră canonică minoră, ora 15. ◊ rugăciune care se recită la această oră. 4. (muz.) interval de nouă trepte (o secundă peste octavă); treapta a noua de la o treaptă dată. 5. strofă din nouă versuri. (< lat. nona, it. nono)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nónă (interval muzical, prestație în feudalism, denumire în calendarul roman) s. f., g.-d. art. nónei; pl. nóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink