NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nonșalánt adj. m., pl. nonșalánți; f. sg. nonșalántă, pl. nonșalánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NONȘALÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nongalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink