NORMALITÁTE s.f. Stare normală. ♦ (Chim.) Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. [Cf. fr. normalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. (< fr. normalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Normalitate ≠ anormalitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
normalitáte s. f., g.-d. art. normalității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink