NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
normativísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink