NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în considerație, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în considerație, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTÁBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil. 2. adj. v. important. 3. s. pl. notabilități (pl.). (~ii orașului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
notábil adj. m., pl. notábili; f. sg. notábilă, pl. notábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care merită să fie luat în seamă; remarcabil; marcant; considerabil. Modificări ~e. 3) și substantival Care poate fi notat sub raport valoric; remarcabil. /<fr. notable, lat. notabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink