NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTARIÁT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr. notariat, germ. Notariat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
notariát s. n. (sil. -ri-at), pl. notariáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTARIÁT ~e n. Organ de stat unde se întocmesc și se autentifică acte sau se legali-zează copii. [Sil. -ri-at] /<fr. notariat, germ. Notariat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink