NOTÁȚIE, notații, s. f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații. 2. Reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notațiúne s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTÁȚIE s.f. 1. Însemnare, notă. 2. Sistem de semne convenționale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ Notație muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notațiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTÁȚIE s. f. 1. însemnare, înregistrare, notă. 2. sistem de semne convenționale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTÁȚIE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. notare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
notáție s. f. (sil. -ți-e), art. notáția (sil. -ți-a), g.-d. art. notáției; pl. notáții, art. notáțiile (sil.-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTÁȚIE ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice convenționale (litere, cifre etc.) adoptat într-o ramură a științei sau într-un domeniu de activitate. [G.-D. notației; Sil. -ți-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink