NOTIFICÁȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [Var.: notificațiúne s. f.] – Din fr. notification.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTIFICÁȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁȚIE s 1. v. notificare. 2. v. indicație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
notificáție s. f. (sil. -ți-e-), art. notificáția (sil.-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTIFICÁȚIE ~i f. 1) v. A NOTIFICA. 2) Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, pentru a o informa că un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit. [G.-D. notificației; Sil. -ți-e] /<fr. notification
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink