NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOURÉL s. v. norișor, noruleț, noruț, no-uraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink