NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
novác (nováci), s. m. – Gigant, uriaș. Sl. novakŭ „nou sosit” (Cihac, II, 218; cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 216), cf. sb., cr., slov. novak „novice”, pol. nowak.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
novác s. m., pl. nováci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOVÁC ~ci m. (în mitologia populară) Personaj închipuit ca un om puternic și voinic. /Din Novac n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BABA NOVAC (c. 1530-1601), căpetenie de haiduci, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul. S-a distins în luptele cu turcii, în bătălia de la Șelimbăr (1599) și în campania din Moldova (1600). Ars de viu la Cluj, după ce a fost jupuit de piele în piața centrală a cetății din ordinul nobilimii maghiare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink