NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Novator ≠ conservator
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. și pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /<fr. novateur, lat. novator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOVATÓR2 ~i m. Persoană care introduce și promovează idei sau metode noi în-tr-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, lat. novator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink