NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink