NUCLEÓNICĂ s. f. Disciplină al cărei scop este aplicarea energiei nucleare in știință și în industrie. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUCLEÓNICĂ f. Ramură a electronicii care se ocupă cu studiul energiei nucleare și al metodelor de aplicare a acesteia în știință și în industrie. [Sil. -cle-o-] /<fr. nucléonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUCLEÓNICĂ s.f. Parte a electronicii care se ocupă cu studiul și utilizarea energiei atomice în știință și industrie. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
nucleónică s. f. (sil. -cle-), g.-d. art. nucleónicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NUCLEÓNIC, -Ă adj. Referitor la nucleoni. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUCLEÓNIC, -Ă I. adj. referitor la nucleoni. II. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în știință și industrie. (< fr. nucléonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nucleónic adj. m., pl. nucleónici; f. sg. nucleónică, pl. nucleónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink