NULITÁTE, nulități, s. f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NULITÁTE s.f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr. nullité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NULITÁTE s. f. 1. însușirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr. nullité, lat. nullitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NULITÁTE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.) 2. (JUR.) nulitate relativă = anulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nulitáte s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NULITÁTE ~ăți f. 1) Caracter nul. 2) Persoană nulă, total incapabilă. 3) jur. Lipsă de valoare legală a unui act. /<fr. nullité, lat. nullitas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink