Dex numire

NUMÍRE, numiri, s. f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p. ext. nume (1). ♦ (Concr.) Act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție. – V. numi.

NUMÍRE s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. consti-tuire. 4. (înv.) provivasire. (~ cuiva într-o funcție înaltă.) 5. v. angajare.

numíre s. f., g.-d. art. numírii; pl. numíri

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

A NUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-țe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcție). /Din nume

A SE NUMÍ mă ~ésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume

NUMÍRE ~i f. 1) v. A NUMI și A SE NUMI. 2) Act oficial prin care unei persoane i se acordă dreptul să exercite o funcție. /v. a (se) numi

NUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. și pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numești?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numește pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.

A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenția

așá-numít adj. m., art. așá-numítul, pl. așá-numíți; f. sg. așá-numítă, pl. așá-numíte

numí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. și pl. numeáscă