NUNCUPÁȚIE s.f. (Jur.) Declarație solemnă făcută într-un act. [Gen. -iei, var. nuncupațiune s.f. / cf. lat. nuncupatio, fr. nuncupation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUNCUPÁȚIE s. f. (jur.) declarație solemnă și verbală prin care testatorul confirmă că dispozițiile din testamentul scris exprimă voința sa. (< fr. nuncupation, lat. nuncupatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nuncupațíe s. f. art. nuncupațía, g.-d. art. nuncupațíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink