NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂIMITÓR ~i m. rar Persoană care năi-mește. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink